Există o serie de preocupări, proiecte, surse de finanțare, mecanisme și metodologii, bune practici și alte forme de intenție de rezolvare a acestui subiect, în manifestarea lui generală.
La nivel de cifre însă, situația este neschimbată sau prea puțin schimbată. Pe fondul nivelului evolutiv al societății romanești, nivel foarte scăzut în raport cu alte state europene, categoriile defavorizate în care se include și persoanele cu dizabilități resimt această involuție într-o formă amplificată.
Concret, schimbarea totală a regimului politic din România, care migrează încă dinspre un model socialist către unul democrat, a generat microfenomene economice, sociale sau profesionale ce ne îndepărtează de ideea de echitate socială.
În fapt, dreptul egal la evoluție personală a indivizilor se traduce astăzi printr-o obligație individuală, care depinde mai mult de implicarea fiecărui individ decât de dezvoltarea unor sisteme publice care să asigure și confere astfel de drepturi.
Principalul factor care afectează aceste domenii rămâne același: Marea diferență dintre TEORII și PRACTICI. Iată câteva exemple:
– Pe foaie Instituțiile Publice nu discriminează – în realitate o fac.
– Pe foaie Managementul Marilor angajatori Privați nu discriminează – în realitate o fac.
– Pe foaie, cei care obțin surse de finanțare pentru a rezolva aceste domenii au un impact relevant, considerabil – în realitate NU AU.
– Erijarea, ipocrizia și interesul pentru profit par să fie constantele acestor analize.